Reverie

“For I dipped into the Future, far as the human eye could see; saw the vision of the world, and all the wonder that would be.”

- Alfred, Lord Tennyson, 1842

Cufundat într-o stare de reverie uitându-mă pe posterul H.U.D.F (Hubble Ultra Deep Field) din faţa mea ,stătea scris printre cele aproximativ 10,000 de galaxii citatul de mai sus amintit.Gandindu-mă la progresul ce o sa urmeze cu o urmă de regret, în acelaşi timp revizualizând în memorie cartea Căderea noptii de Isaac Asimov am realizat,cât de repede ne obişnuim cu unele lucruri aparent nesemnificative.La vederea stelelor personajele din carte intrau într-un delir la limita nebuniei aşa de impresionant era spectacolul cerului pentru ei , şi asta doar din cauză că trăiau pe o planetă unde stele sunt vizibile odată la o mie de ani.

Acum la 400 de ani de cand profesorul de matematică Galileo Galilei îşi ridica spre cerul noptii pentru prima dată aparatul ciudat dar care avea să constituie fundaţia astronomiei, spre cerul atât de familiar şi de cunoscut doar ca să vadă ceva care tocmai el îl explora pentru prima oară,şi anume adâncurile spaţiului aşa cum era vizibil cu luneta lui primitivă.