Lunar Crater Observation and Sensing Satellite

Prea puţine detalii de natură tehnică or să se regăsească în acest scurt articlol despre LCROSS ,mai mult impresiile de natură personală despre acestă misiune şi urmările ei.Un articol detaliat tehnic am speranţa de al termina în viitorul apropiat.

La fel cum în realitate misiunea Apollo 11 nu a contribuit la largirea orizonturilor omenirii în materie de expansiune şi într-o mare masură nici în domeniul cunoasterii ştinţifice detaliate a lunii acesta din urmă avea sa fie cu mult completată de misiunile ulterioare fără echipaj uman prezent la bord. Adevărata contribuţie a fost infinit mai benefică, o lumină călăuzitoare pentru misiunile ce vor urma , mai degrabă menită să reducă întreaga planetă la doar un “fir de nisip în oceanul galactic” după cum bine spunea Carl Sagan ,prin urmare o revelaţie de natură spirituală iar aceasta avea să vină sau să completeze reusita odată cu cuvintele memorabile ale lui Neil Armstrong :

“ I put up my thumb and it blotted out the planet Earth”

In realitate însă cea mai importantă realizare a acestui proiect (LCROSS) pe termen lung îi trezirea interesului public general pentru spaţiu şi implicit pentru creearea de noi avanposturi ale umanităţii pe planetele capabile într-o mică sau mare masură să susţină o mică comunitate de cercetători din sistemul nostru solar.Prima astfel de staţie va fii pe luna ,care va constitui şi un mijloc de acumulare de noi şi necesare experienţe privind viaţa în afara planetei noastre dacă se doreste explorarea fluentă a spaţiului.

…..dar de ce trăiesc acum şi nu sute de ani în viitor ,de ce trebuie sa mor în câteva decenii fără sa fiu martorul călătoriilor interstelare , stabilirea de noi colonii în colţurile galaxiei ce inevitabul urmează sau să văd drumul unde computerele ne indreaptă paşii .

Un nou rasarit

For many planet hunters, though, the ultimate goal is still greater (or actually, smaller) prey : terrestrial planets, like Earth, circling a star like the Sun. Astronomers already know that three such planets orbit at least one pulsar. But planet hunters will not rest until they are in sight of a small blue world, warm and wet, in whose azure skies and upon whose wind-whipped oceans shines a bright yellow star like our own.
- Ken Croswell, "Planet Quest" (1997)

Pentru majoritatea vânătorilor de planete, ziua de 6 martie 2009 dată la care a fost lansată misiunea Kepler, va marca începutul unei noi ere în dificila misiune de a căuta exoplanete.Una dintre principalele scopuri fiind de a căuta o planetă ce se află în” zona de siguranţă” a unei stele sau zona unde apariţia apei pe suprafaţa planetei este posibilă.În prezent se cunoaste un total de 344 exoplanete număr care sper eu să crească semnificativ în anii cât misunea se va desfăşura, asta fără a mai pune la socoteală descopeririile făcute de la sol care cresc în ritm rapid.Majoritatea planetelor se află la 300 ani lumină de soare şi toate conţinând un mediu total inospitalier vieţii după cum o cunoastem noi.
Acum o simplă şi scurtă introducere în datele misiunii:
Misiunea a fost denumită după Johannes Kepler un astronom,matematician german care a formulat legiile miscarii planetelor,dealtfel probabil şi motivul principal alegerii ,ca o recunoştinţa oferită în memoria lui.
Zona în care efectiv se “holbează” satelitul este o mică porţiune din Calea Lactee mai precis regiunea Cignus-Lyra.
Metoda de detectare se numeşte “metoda de tranzit” şi ca principu funcţionează astfel: cand o planetă trece prin faţa unei stele, după cum îi vazută de un observator ,această trecere produce o schimbare în stralucirea stelei respective iar dacă această schimbare se produce la intervale regulate ca şi durată şi perioadă de apariţie, atunci este vorba de o planetă.Toate aceste date constitue un semnal robust pentru a detecta planete şi ca urmare a face calculele aferente pentru ai determina masa ( folosind legea a III-a a lui Kepler privind miscarea planetelor ),dimensiunea planetei îi aflată după cat de mult scade strălucirea stelei în jurul careia orbitează,marimea orbitală se află din timpul cât îi ia stelei să facă o rotaţie completă în jurul soarelui.Din temperatura stelei în jurul căreia orbitează şi marimea orbitală se calculează caracteristicile planetei, de unde rezultă întrebarea finală: planeta este asemănătoare cu Terra ?

O emoţie deosebită mă încearcă odată cu lansarea reusită a misiunii ,din cauza descoperirilor care le va face în domeniul exoplanetelor şi mai ales îmi pun toată speranţa că va observa o planetă, idiferent la ce distanţă se află aceasta care să poată asigura viaţa asa cum este ea cunoscută în prezent .Doar în momentul ăla pot spune că mi-am îndeplinit visul şi în perioada în care am trăit am fost martor la o descoperire istorică care va schimba pentru eternitate lumea şi vizunea ei despre locul nostru în univers şi totodată viitorul nostru spaţial.

Lansarea

Zona de observare









Imaginea transmisa de satelit a zonei observate



O schita mai tehnica a regiunii

O viziune a viitorului prin prisma trecutului

Va exista un viitor pentru rasa umană în termeni de lungă durată,sau dispariţia pământului va face din ea doar o infimă sclipire în istoria universului.Totul începe cu soarele,promotorul vieţii pe pământ şi paradoxal cel destinat să o distrugă.Dincolo de curiozitatea noastră specifică de a explora,intră în ecuaţie şi ameninţarea de extincţie a vieţii pământene;dar oare vom reuşi să evadăm din aceast loc ospitalier….?

Trebuie doar să ne imaginăm viitorul dar în acelaşi timp uitându-ne în trecut.În 1865 Jules Verne a publicat cartea De la pământ la lună care pe atunci părea o himeră,data de 25 martie 1961 vine odată cu anunţul lui John F. Kennedy de a trimite un echipaj pe lună ,după doar 8 ani acest vis s-a realizat.Să ne uităm cu un mileniu în urmă la o lume luminată doar de foc,dar în acelaşi timp modelată de invenţii, descoperiri geografice şi astronomice.

Imaginându-ne aceste lucruri îi relativ simplu să vedem viitorul ; primul drum îi bătătorit,într-adevăr a fost scurt şi presărat cu sacrificii.Următorul pas va fii modelarea planetelor iniţial inospitaliere cum îi planeta Marte,ca în final să se ajungă la posibilitatea călatoriilor interplanetare care cred eu că îi scopul principal în această aventură spatiala aflată la răsarit după cum viziunea N.A.S.A este de a îmbunătăţi viaţa aici, a extinde viaţa acolo şi a găsi viaţă dincolo.În tot acest timp petrecut în spaţiu omul va suferi schimbari variate dar în principal legate de capacitate lui de a se adapta.

Işi va aduce cu el naravurile ,defectele sau în general lucrurile rele care îi împodobesc cu atâta dărnicie natura…desigur.Cine ştie dacă nu vor fi în colţuri întunecate de galaxii planete în care cu mijlocirea omului parcă sunt desprinse din Insula Doctorului Moreau sau vor purta conflicte ,razboaie printre stele.

Dar mai mult decât toate el îşi va păstra adevăratele calităţi care defineste umanitatea,şi le va transmite mai departe.

- O viziune artistică a modelării planetei Marte -



-Viaţa soarelui-

Reverie

“For I dipped into the Future, far as the human eye could see; saw the vision of the world, and all the wonder that would be.”

- Alfred, Lord Tennyson, 1842

Cufundat într-o stare de reverie uitându-mă pe posterul H.U.D.F (Hubble Ultra Deep Field) din faţa mea ,stătea scris printre cele aproximativ 10,000 de galaxii citatul de mai sus amintit.Gandindu-mă la progresul ce o sa urmeze cu o urmă de regret, în acelaşi timp revizualizând în memorie cartea Căderea noptii de Isaac Asimov am realizat,cât de repede ne obişnuim cu unele lucruri aparent nesemnificative.La vederea stelelor personajele din carte intrau într-un delir la limita nebuniei aşa de impresionant era spectacolul cerului pentru ei , şi asta doar din cauză că trăiau pe o planetă unde stele sunt vizibile odată la o mie de ani.

Acum la 400 de ani de cand profesorul de matematică Galileo Galilei îşi ridica spre cerul noptii pentru prima dată aparatul ciudat dar care avea să constituie fundaţia astronomiei, spre cerul atât de familiar şi de cunoscut doar ca să vadă ceva care tocmai el îl explora pentru prima oară,şi anume adâncurile spaţiului aşa cum era vizibil cu luneta lui primitivă.